In timp ce iarna se apropie este foarte bine sa bei 국화 차-Gook-Hwa-Cha sau in traducere, ceaiul de crizantema. Florile albe si galbene ale crizantemei sunt uscate apoi cufundate in miere si lasate la macerat pentru o luna, apoi folosite ca si ceai.Acest ceai uimeste vizuala din cauza florilor de crizantema care se ridica ca niste baloane luminoase in apa.Ceaiul de crizantema este un ceai pe bază de flori realizat din crizantema din speciile Chrysanthemum morifolium sau Chrysanthemum indicum care sunt cele mai populare în Asia de Est.Pentru a prepara ceaiul florile de crizantema (de obicei uscate) sunt cufundate în apă fierbinte la 90-95 de grade Celsius, fie într-un ceainic sau cana de sticlă, de asemenea de multe ori se adaugă un cub de zahăr şi ocazional fructe de pădure. Băutura rezultată este transparent şi variază de la galben pal la cel strălucitor cu o aromă florală. Ceaiul de crizantema a fost prima dată băut în timpul dinastiei Song (960-1279)Se pot folosi mai multe soiuri de crizanteme pentru ceai acestea variind de la alb la galben pal:Huangshan Gongju, de asemenea, numit pur și simplu GongjuHángbáijú, originar din Tongxiang, aproape de Hangzhou, de asemenea, numit pur și simplu HángjúChújú, originar din districtul Chuzhou din AnhuiBoju, originar din districtul Bozhou din AnhuiDintre acestea, primele două sunt cele mai populare. Unele soiuri au capul de la floare galben în timp ce altele nu.Ceaiul de crizantema are multe utilizări medicinal, inclusiv un ajutor în recuperare atunci când ai gripă sau acnee. În conformitate cu medicina tradițională chineză ceaiul poate ajuta la prevenirea durerilor în gât și de a reduce febra. În Coreea, este bine cunoscut pentru utilizarea să medicinala folosit de obicei pentru a trezi oamenii din mahmureală. În medicină pe bază de plante din Vest, ceaiul de crizantema este băut sau folosit ca o compresă pentru a trata tulburări circulatorii, cum ar fi varice și ateroscleroza.În medicină tradițională chineză, ceaiul de crizantema este, de asemenea, folosit pentru a șterge ochii. Acesta este considerat a fi eficient în tratarea durerilor asociate cu stresul sau cu deficitul de fluide. De asemenea, este utilizat pentru a trata, petele de pe ochi, vederea diminuată, și amețelile.Deși pregătit de obicei, la domiciliu, ceaiul de crizantema este, de asemenea, disponibil ca şi băutură în multe restaurante din Asia (în special cele din China), și este disponibil, de asemenea, la diferite puncte de vânzare de băuturi din Asia de Est, precum și magazine alimentare din Asia în formă de conserve sau ambalate la sticlă. Datorită valorii sale medicinale, acesta poate fi de asemenea disponibil şi la punctele de medicină tradițională chineză, de multe ori în amestec cu alte ingrediente.Sursă: Korean - emagasia.com & http://en.wikipedia.org/wiki/Chrysanthemum_teaIn Romania puteti sa-l comandati online pewww.koreanfood.ro, link direct http://www.koreanfood.ro/index.php/front/drinks-tea/gukhwacha-tea-detail
Pe data de 18.11.2013 la Centrul Cultural ArCub a avut loc un spectacol deosebit de dans traditional coreean organizat de Ambasada Republicii Coreea In Romania si Centrul cultural coreean din Budapesta. Spectacolul a inceput cu un moment de dans modern coreean interpretat de trupa H.A.C.K. din Craiova.
Trupa Neoul care apartine Universitatii Nationale de Arta din Coreaa si este formata din 4 fete. Aceasta trupa ne-a incantat cu 13 dansuri minunate.
Sincer va spun ca nu am indraznit sa fac poze pentru a nu perturba atmosfera, am filmat dansurile si incuran le vom pune si pe pagina.
Pozele din acest album apartin Asociatia Interculturala Romano-Coreeana si le multumim pe aceasta cale ca ne-a dat voie sa le punem si pe pagina noastra.
Avem o veste mare: Asociatia Asociația Culturală Româno-Coreeană Han Kibun din care si comunitatea noastra face parte a legat un parteneriat cu Universitatea Kookmin din Coreea.
“Istoria Universitatii Kookmin
Universitatea Koomin a fost infiintata de catre membrii Cabinetului de Ministrii al Guvernului provizoriu din Shanghai, in timp ce Guvernul Coreean se afla sub ocupatie Japoneza. De indata ce Coreea de Sud si-a castigat independenta s-a simtit nevoia urgenta de a forma lideri pentru a recontrui natiunea si satisfacerea acestei nevoi a fost reprezentata prin viziunea de lunga durata a Universitatii Kookmin. Unul dintre membrii fondatori ai Universitatii Koomin a fost Ikhee “Haikong” Shin care a si devenit primul presedinte al Universitatii. Mai tarziu acesta s-a dus sa-si serveasca tara ca si primul Vorbitor al Adunarii Nationale.
In 1959 Universitatea Kookmin a invins mai multe obstacole impuse de catre situatia politica contemporana. Acesta a fost momentul in care Sunggon “Sungkok” Kim, fondatorul Corporatiei Ssangyong, a preluat fundatia. Folosofia lui educationala a fost de crea cat mai multi lideri meniti in a moderniza Coreea. De atunci, Universitatea noastra a incercat sa faca acest lucru.
Inconjurata de Parcul National Montan Bukhan, Universitatea Kookmin se mandreste cu un spatiu curat si verde, completat de facilitatile cele mai moderne pentru invatamant.
In prezent facultatea Kookmin este formata din 23.000 de studenti, 700 Facultati si 300 de membrii ai personalului. Exista 13 colegii si inca 14 scoli post-universitare in cadrul Universitatii Kookmin.
In timp ce pastrarea valorilor traditionale a avut succes, Universitatea Kookmin incearca sa educe femei si barbati pentru a fi creativi, profesionisti si deschisi la minte care sa nu serveasca numai tara lor, dar si toata cumunitatea globala.”*
KMU International School ~ Se incadreaza in Colegiul de Administrarea Afacerilor cu predare in engleza. Studentii care nu au TOPIK-ul dat, dar au un examen de competente in limba engleza cum ar fi TOEFL sau IELTS pot aplica la acest colegiu.~
“History of Kookmin University
Kookmin University was established by the cabinet members of the Shanghai Provisional Government while the Korean government was in exile under the Japanese Occupancy. As soon as Korea gained its independence, they felt the urgent need to train leaders to rebuild the nation, and meeting that need has been the longstanding vision of Kookmin University. One of the founding members of the university, Ikhee “Haikong”Shin, became the first president of our university. He later went on to serve the country as the first House Speaker of the National Assembly.
In 1959 Kookmin University overcame a variety of obstacles imposed by the contemporary political situation. It was at that time that Sunggon “Sungkok” Kim, the founder of the Ssangyong Corporation, took over the foundation. His educational philosophy was to bring up leaders necessary for the modernization of Korea. Since then, our university has endeavored to do this.
Surrounded by the Bukhan Mountain National Park, Kookmin University boasts a clean and green environment complimented by the most up-to-date educational facilities.
Presently, Kookmin University consists of 23,000 students, 700 faculty and 300 staff members. There are 13 colleges and 14 graduate schools at Kookmin University.
While preserving traditional values that have yielded success, Kookmin University strives to educate women and men to be creative, open-minded and principled professionals who can serve not only the nation but the global community, too.”*
*Sursa: Website-ul Universitatii Kookmin
Kookmin University_Brochure
Flyer_Kookmin Univ.
Spring 2014 Undergraduate Admissions(2nd)
KMU International School
Pepero (빼빼로) este un sticks cu glazura de ciocolata, produs de compania Lotte din Coreea de Sud din 1983.Începând cu anul 2007, a fost vândut în 10 de arome diferite:• Ciocolata• Căpșuni• Ciocolata cu migdale• Nude (ciocolată în centru)• Nude Lemon Cheese• Cacao• Soft• Brânză• "Femeia în alb" și "Barbat in megru" sunt "clasicele" mărci de Pepero ce au bucăți de fursecuri în interior• Covrigei sticks acoperiti cu ciocolataUnele dintre Pepero sunt în formă de umbrele , animale , inimi , și păpuși .Exista si seturi ce contin toate cele necesare pentru a-ti personalize sticksurile asa cum iti doresti.Perero DayPepero Day este este o sarbatoare in Coreea de Sud similara cu Ziua Îndrăgostiților . Este numit după sticksurile coreene Pepero si se sarbatoreste pe 11 noiembrie , pentru ca " 11/11 " se aseamănă cu patru bete de Pepero . Ziua este sarbatorita in cea mai mare parte de oameni și cupluri tinere , care fac schimb de sticksuri Pepero , alte bomboane și cadouri romantice . Dupa cum spune o poveste , Ziua Pepero a fost început în 1994 de către elevii de la școala de fete din Busan , care au facut schimb de daruri constand in bețe Pepero urandu-si să crească ", la fel de înalte și subțiri ca un Pepero " . Unii oameni cred ca aceasta zi a fost inventata de catre companie ca sa creasca vanzarile. Desi compania Lotte neaga aproximativ 55 % dinvanzari sunt in preajma acestei sarbatori.Au fost inventate diferite jocuri pentru aceasta zi. Cuplurile incep sa manance un Pepero din fiecare capat pana ajung sa se sarute. Cand oferi un Pepero ca symbol al iubirii spui " Tu ești numărul unu în inima mea" .Daca va doriti sa le incercati le puteti cumpara de pe site-ulhttp://www.koreanfood.ro/index.php/front/snacks-candy/results,11-10
Regatul Goguryeo 37 î.Hr. – 668
Capitală Jolbon
(37 i.Hr.–3 d.Hr.)
Gungnae
(3-427)
Pyongyang
(427-668)
Dongmyeong (primul rege) - 37-19 i.hr.
Fondarea regatului de către Jumong - 37 î.Hr. 37 î.Hr.
IntroducereaBudismului - 372
Campaniile regelui Gwanggaeto cel Mare - 391-413
Războaiele Goguryeo-Sui(China) - 598-614
Războaiele Goguryeo-Tang(China) - 645-668
Căderea Pyongyang-ului - 668
Goguryeo sau Koguryŏ a fost un regat coreean antic situat în părțile nordice și centrale ale Peninsulei Coreene, sudulManciuriei, și sudul Provinciei Maritime Ruse.
Goguryeo a fost un participant activ în lupta pentru putere pentru controlul peninsulei Coreene, precum și asociat cu afaceri externe în China și Japonia.
Samguk Sagi, o scriere Goryeo din secolul 12, precizează că Goguryeo a fost fondat în 37 i.Hr. de Jumong, un prinț din Buyeo, deși există dovezi arheologice și textuale din monografii geografice din China care sugerează că, ca Goguryeo exista începând cu secolul II î.Hr în timpul căderii statului Gojoseon, un regat anterior, care, de asemenea, a ocupat Manciuria de Sud și nordul Coreei.
Goguryeo a fost o dinastie importantă în Asia de Nord-Est, până când a fost învinsă de alianța Silla-Tang în 668 d.Hr. După căderea sa, teritoriul său a fost împărțit între Silla Unificată, Balhae, și Tang.
Din Goguryeo s-a nascut numele Goryeo (dinastia Goryeo 918-1392 d.Hr., al cărui teritoriu a fost în partea de sud a Goguryeo) și ar fi baza cuvântului englezesc "Korea."
Fondarea Regatului Goguryeo(circa 37 î.Hr.)
Potrivit Samguk Sagi(Carte istorică ce descrie fapte din perioada celor trei regate)și Samguk Yusa(Carte istorică ce descrie nu doar fapte,ci și legende din perioada celor trei regate), un prinț din regatul Buyeo, numit Jumong, a fugit din cauza unei lupte pentru putere cu alți prinți de la curtea regală din Buyeo și a fondat statul Goguryeo în37 î.Hr. într-o regiune numită Jolbon Buyeo, de obicei crezându-se că a fost situat în mijlocul bazinelor râurilor Yalu și T'ung-chia, suprapunându-se peste granița curentă dintre China și Coreea de Nord. Unii cercetători cred că Goguryeo poate a fost fondat în secolul II Î.Hr. În monografiile geografice Han Shu, cuvântul Goguryeo sau "高句麗" a fost menționat pentru prima dată în 113 î.Hr. ca o regiune sub jurisdicția comanderiei Xuantu. În Jiu Tangshu(Cartea dinastiei Tang) este scris că Împăratul Taizong din Tang se referă la istoria Goguryeo ca fiind veche de 900 de ani.
În anul 75 î.Hr., un grup de triburi Yemaek(un popor de dinainte de Goguryeo), care ar putea avea originea din Goguryeo au năvălit din valea râului Amnok în vestul comanderiei chineze Xuantu.
Cu toate acestea, ponderea dovezilor scrise din Vechile și Noile Istorii ale Tang, Samguk Sagi, Nihon Shoki precum și alte surse antice ar susține 37 î.Hr. sau "mijlocul" secolului 1 î.Hr. ca dată a fondării Goguryeo. Dovezile arheologice ar sprijini grupuri centralizate de triburi Yemaek în secolul 2 î.Hr., dar nu există nici o dovadă directă care să sugereze că aceste grupuri Yemaek au fost cunoscute sau că s-ar identifica acestea ca Goguryeo. Prima menționare a Goguryeo ca un tip de grupare asociată cu triburile Yemaek ar fi o trimitere la Han Shu care vorbește despre o revoltă a Goguryeo din 12 î.Hr. în care aceștia s-au eliberat de sub influența Xuantu. Dacă această revoltă a fost sau nu o încercare de a restabili o suveranitate deținută anterior(care ar implica o dată oarecum mai veche pentru fondarea Goguryeo) sau o unitate a unei entități noi, independente, este neclară.
Oamenii din Goguryeo sunt considerati a fi un amestec de populații Buyeo și Yemaek, iar că liderii din Buyeo ar fi fugit din regatul lor și s-au reunit cu căpeteniile Yemaek existente. San Guo Zhi, în secțiunea intitulată "Relatări ale Barbarilor Răsăriteni", afirmă că Buyeo și poporul Yemaek erau legate din punct de vedere etnic și vorbeau o limbă asemanatoare.
Jumong și legenda fondării
Cea mai veche mențiune despre Jumong este din secolul 4 e.n., de pe Stela Regelui Gwanggaeto cel Mare. Jumong a fost adesea pomenit în transcrierea coreeană Hanja ca 朱蒙 (Jumong, 주몽), 鄒牟(Chumo, 추모), sau 仲牟 (Jungmo, 중모).
Stela Gwanggaeto afirmă că Jumong a fost primul rege și strămoșul Goguryeo-ului și că a fost fiul unui prinț din Buyeo și al fiicei zeului din râul Habaek. Samguk Sagi și Samguk Yusa prezintă detalii suplimentare și o numesc pe mama lui Jumong, Yuhwa. Tatăl biologic al lui Jumong se numea Hae Mosu care este descris ca un "om puternic" și "prinț ceresc". Zeul râului a alungat-o pe Yuhwa la râul Ulbal(우발수, 優渤水), unde ea l-a întâlnit pe Regele Geumwa al Dongbuyeo-ului(Buyeo de Est) și a devenit concubina acestuia.
Jumong a fost cunoscut pentru abilitatea sa de excepție la tras cu arcul. În cele din urmă, fii lui Geumwa au devenit geloși, iar Jumong a fost forțat să părăsească Dongbuyeo. Stela Gwanggaeto și mai apoi sursele coreene nu sunt de acord cu faptul că Jumong a sosit din Buyeo. Stela Gwanggaeto spune că a venit din Bukbuyeo (Buyeo de Nord), iar Samguk Sagi și Samguk Yusa afirmă că a venit din Dongbuyeo (Buyeo de Est). Eventual, Jumong a clădit regatul în confederația Jolbon, unde s-a căsătorit cu So Seo-no, fiica stăpânitorului din Jolbon. El a devenit ulterior rege, fondând Goguryeo cu un grup mic format din oameni din țara natală.
O relatare tradițională din capitolul "Analele Baekje-ului" din Samguk Sagi, precizează că So Seo-no a fost fiica lui Yeon Ta-bal, o personalitate bogată și influentă din Jolbon, și s-a măritat cu Jumong. Cu toate acestea, aceeași sursă afirma oficial că regele din Jolbon Buyeo a dat-o pe fiica sa în căsătorie lui Jumong, care a fugit cu oamenii săi din Dongbuyeo. Aceasta i-a oferit soțului ei, Jumong, sprijin financiar pentru fondarea noului stătuleț, Goguryeo. După aceea Yuri, fiul lui Jumong și al primei sale soții, Lady Ye, a venit din Dongbuyeo și i-a urmat la tron lui Jumong. So seo-no a părăsit Goguryeo, luându-și cei doi copii Biryu și Onjo în sud să își întemeieze propriile regate, unul dintre care a fost Baekje. Numele lui Jumong a fost "Hae" (解), numele conducătorilor din Buyeo. Potrivit cronicii Samguk Yusa Jumong și-a schimbat numele de familie în "Go"(高), în remarca conștientă a descendenței sale divine. Este inregistrat că Jumong a cucerit statele tribale Biryu(비류국, 沸流國) în 36 î.Hr., Haeng-in (행인국, 荇人國) în 33 î.Hr. și Okjeo de Nord în 28 î.Hr.
Centralizarea și expansiunea timpurie (mijlocul secolului 1 d.Hr.)
Goguryeo s-a dezvoltat de la o coaliție de diferite triburi Yemaek la un stadiu incipient și și-a exitins rapid puterea în valea râului Hun. În timpul regelui Taejo al Goguryeo în anul 53, cele cinci triburi locale au fost reorganizate în cinci districte centrale conduse la nivel central. Relațiile externe și armata erau controlate de rege. Expansiunea precoce ar putea fi explicată cel mai bine prin ecologie , teritoriu controlat de Goguryeo, care este în prezent Manciuria centrală și de sud și Coreea de Nord , este muntos și lipsit de teren arabil . Goguryeo ar fi fost în imposibilitatea de a valorifica suficient resursele din regiune pentru a hrăni populația și , prin urmare, ar fi încercat să atace și să exploateze tinuturile vecine pentru terenurile și resursele lor. Activitățile militare agresive ar fi permis regatului Goguryeo să ceară tribut de la triburile vecine și chiar să le domine politic și economic.
Taejo a cucerit triburile Okjeo, ceea ce este astăzi nord-estul Coreei, precum și Dongye și alte triburi din sud-estul Manciuriei si Coreea Nordică. După creșterea resurselor materiale și umane pe care aceste triburi subjugate l-au dat, Taejo a condus Goguryeo în atacarea comanderiilor chineze ale Dinastiei Han, Lelang, Xuantu și Liaodong din peninsula Coreea și Liaodong, devenind complet independent de acestea. În general, Taejo a permis triburilor cucerite să-și păstreze capeteniile, dar le cerea să prezinte un raport guvernatorilor care erau legați de familia regală din Goguryeo; de la triburile aflate sub jurisdicția Goguryeo se aștepta furnizarea unui tribut masiv. Taejo și succesorii săi au canalizat aceste resurse sporite pentru a continua expansiunea Goguryeo la nord și la vest. Noile legi au reglementat țăranii si aristocrația, în timp ce șefii de trib continuau să fie absorbiți în artistocrația centrală. Succesiunea regală s-a schimbat de la linia fraternă la linia paternă, stabilizând curtea regală.
Extinderea regatului Goguryeo curând a intrat în contact militar direct cu comanderia Liaodong din vest. Presiunea din partea Liaodong-ului a forțat Goguryeo să își mute capitala din valea râului Hun în valea râului Yalu, lângă Muntele Hwando.
Războiul Goguryeo-Wei(244 d.Hr.)
În haosul de după căderea Dinastiei Han, fostele comandamente Han au fost conduse de diferiți dictatori militari independenți. Înconjurat de aceste comandamente, care erau guvernate de dictatori militari agresivi, Goguryeo și-a îndreptat privirea către îmbunătățirea relațiilor cu nou înfăptuita dinastie Wei din China trimițând tribut în 220. În 238, Goguryeo a intrat într-o alianță formală cu Wei pentru a distruge comandamentul Liaodong. Când Liaodong a fost în cele din urmă cucerit de către Wei , cooperarea între Wei și Goguryeo s-a destrămat și Goguryeo a atacat marginile de vest ale Liaodong-ului, fapt ce a generat un contraatac din partea Wei în 244. Cu această ocazie, Wei a ajuns și a distrus capitala Goguryeo la Hwando. Se spune că regele Dongcheon, cu armata sa distrusă, a fugit pentru un timp la triburile Okjeo în est.
Revenirea și expansiunea ulterioară (300-390)
Armatele Wei au crezut că au distrus Goguryeo și au părăsit repede zona. Cu toate acestea, în numai 70 de ani, Goguryeo și-a reconstruit capitala, fortăreața de pe Muntele Hwando și a început din nou să atace comanderiile Liaodong, Lelang și Xuantu. Întrucât Goguryeo și-a extins aria de acoperire în peninsula Liaodong, ultima comanderie chineză, Lelang, a fost cucerită și absorbită de regele Micheon al Goguryeo în 313, aducând partea de nord a peninsulei Coreene sub sceptrul său.Din acel moment, până în secolul 7 d.Hr., controlul teritorial al peninsulei a fost disputat doar de Cele trei regate ale Coreei.
Extinderea sa a întâlnit eșecuri temporare atunci când în timpul iernii anului 342, Xianbei , condusă de clanul Murong , au atacat capitala Goguryeo-ului și a intrat în aceasta (fortăreața Hwando) forțându-l pe regele Gogugwon să fugă pentru un timp. Xianbei folosit de oamenii din Goguryeo pentru muncă forțată . Buyeo a fost , de asemenea, distrus de Xianbei în 346 , peninsula coreeană a devenit obiectul Xianbei migrației În 371 Regele Geunchogo al Baekje a devastat unul dintre cele mai mari orașe din Goguryeo, Pyongyang, și l-a ucis pe Regele Gogugwon al Goguryeo în bătălia de la Chiyang.
Revenind la stabilitatea internă și unificarea diverselor triburi cucerite, Regele Sosurim al Goguryeo a proclamat noi legi, a îmbrățișat budismul ca religie națională în 372 și a înființat un institut național de educație numit Taehak(태학, 太學). Datorită înfrângerilor pe care Goguryeo le-a suferit în fața Yan-ului și Baekje-ului, Sosurim a stabilit, de asemenea, reforme militare menite să prevină astfel de infrangeri in viitor.
Apogeul Puterii Regatului Goguryeo(391-531)
Gwanggaeto cel Mare(391-412 d.Hr.) a fost un monarh extrem de energic, care este amintit pentru extinderea militară rapidă a regatului.
Despre Gwanggaeto se spune că a cucerit 64 de orașe fortificate și 1400 de sate în campaniile împotriva Khitanilor și Baekje, a distrus Yan-ul Târziu și a ocupat întreaga Peninsulă Liaodong în 404. El a anexat de asemenea o mare parte din Buyeo-ul și s-a extins până la teritoriile triburilor Mohe în nord, a subjugat Baekje de nord, a contribuit la dizolvarea Confederației Gaya, a anexat Wa(Japonia) și a forțat Silla să fie de acord să devină protectorat în timpul Războiului Goguryeo-Yamato. În acest sens, el a provocat o unificare imprecisă a Peninsulei Coreene, care a durat aproximativ 50 de ani. Până la sfârșitul domniei sale, Goguryeo a obținut controlul de necontestat în sudul Manciuriei, precum și în regiunile nordice și centrale ale Peninsulei Coreene.
În această perioadă, teritoriul Goguryeo a inclus trei sferturi din Peninsula Coreeană, inclusiv ceea ce este acum Seul, o mare parte din Manciuria și sfârșitul sud-estului Provinciei Maritime Ruse. Gwanggaeto a stabilit numele domniei "Yeongnak", semnificând astfel credința sa că era pe picior de egalitate cu marile dinastii chineze.
Faptele lui Gwanggaeto au fost înregistrate pe o stelă memorială imensă situată în apropiere de Jilin astăzi, în sudul Manciuriei, care a fost ridicată de către fiul său,Jangsu.
Regele Jangsu a urcat pe tron în 413 și a mutat capitala la Pyongyang, în 427, care este o dovadă a intensificării rivalității între Goguryeo și celelalte două regate peninsulare din sud, Baekje și Silla. Jangsu, ca și tatăl său, a continuat expansiunea teritorială a Goguryeo în Manciuria și a ajuns la est de râul Songhua. Goguryeo și-a extins sfera de influență până la Didouyu (지두우, 地 豆 于), situat în estul Mongoliei, la granița cu Rouran, în timpul domniei lui.
În timpul domniei lui Munja, Goguryeo a anexat complet Buyeo, acest lucru indicând extrema expansiune a Goguryeo spre nord, continuând în același timp influența puternică asupra regatelor Silla și Baekje, și, de asemenea, peste triburile Mohe și Khitan.
Conflictele interne(531-551)
Goguryeo a atins apogeul în secolul al VI-lea. După aceasta, însă, a intrat într-un declin permanent. Anjang a fost asasinat, și a fost urmat de fratele său Anwon, în timpul domniei căruia facționalismul aristocratic a crescut. S-a accentuat o schismă politică astfel încât două facțiuni susțineau diferiți prinți pentru succesiune, până când Yang-won a împlinit 8 ani și a fost în cele din urmă încoronat. Dar lupta pentru putere nu a fost niciodată rezolvată definitiv, întrucât magistrații renegați cu armate private s-au numit ei înșiși conducători de facto ai zonelor lor de control.
Profitând de luptele interne din Goguryeo, un grup nomad numit Tuchueh a atacat castelele din nordul Goguryeo în anii 550 și a cucerit o parte din ținuturile nordice ale Goguryeo. Puterea Goguryeo a slabit mai mult, întrucât războiul civil asupra succesiunii regale între lorzii feudali a continuat, iar Baekje și Silla s-au aliat pentru a ataca Goguryeo la sud, în 551.
Conflictele de la sfârșitul secolului 6 și secolul 7
La sfarșitul secolului al 6-lea și începutul celui de-al șaptelea, Goguryeo a fost adesea în conflict cu dinastiile Sui și Tang din China. Relațiile sale cu Baekje și Silla au fost complexem alternand între alianță și ostilitate. Un vecin din nord-vest a fost Göktürk de Est (un hanat din nord-vestul Chinei și din apropierea Mongoliei), a fost un aliat nominal al Goguryeo.
Pierderea Goguryeo a Văii Râului Han
În 551, Baekje și Silla au format o alianță pentru a ataca Goguryeo și pentru a cuceri Valea Râului Han, o zonă strategică importantă, aproape de centrul peninsulei și o regiune agricolă foarte bogată. După ce Baekje s-a epuizat datorită seriei de atacuri costisitoare asupra fortificațiilor din Goguryeo, trupele Silla, venind sub pretextul oferirii ajutorului, au atacat și au intrat în posesia întregii văi a Râului Han în 553. Înfuriat de această trădare, Regele Baekje-ului, Seong, în anul următor, a lansat un atac de răzbunare împotriva graniței de vest a Silla, dar a fost capturat și ucis.
Războiul, de-a lungul mijlocul Peninsulei Coreene, a avut consecințe foarte importante. Acesta efectiv a făcut Baekje cel mai slab jucator din Peninsula Coreeană și i-a dat Sillei o resursă importantă și o zonă de populație bogată ca o bază pentru extindere. În schimb, nu a permis Goguryeo-ului să utilizeze zona, ceea ce a slăbit regatul. De asemenea, a dat Sillei acces direct la Marea Galbenă, a deschis comerțul și accesul diplomatic la dinastiile chineze și a accelerat adoptarea culturii chineze in Silla. Astfel, Silla ar fi putut să se bazeze mai puțin pe Goguryeo pentru elemente de civilizație și ar fi putut obține cultură și tehnologie direct din China. Această înclinare tot mai mare a Silla spre China ar avea ca urmare o alianță care s-ar dovedi dezastruoasă pentru Goguryeo la sfârșitul secolului al șaptelea.
Războaiele Goguryeo-Sui
Extinderea Goguryeo intră în conflict cu dinastia Sui și crește tensiunile.Ofensive militare ale Goguryeo în regiunea de vest Liaoxi , au provocat Sui rezultând astfel primul dintre Războaiele Goguryeo-Sui, în 598. În această campanie, la fel ca și în cele care au urmat, în 612, 613, și 614, Sui nu a avut succes în invadarea Goguryeo, dar a obținut concesii minore și promisiuni de supunere care nu au fost îndeplinite niciodată.
Cea mai dezastruasă campanie a Sui împotriva Goguryeo a fost în 612, în care Sui, conform Istoriei Dinastiei Sui, a mobilizat 30 de divizii armate,cu un număr de soldați de aproximativ 1,133,800 soldați. Strapungând linia de fortificatii Goguryeo de pe râul Liao, un detașament de armată format din 9 divizii, aproximativ 305,000 de soldați, au ocolit principalele linii defensive și s-au îndreptat spre capitala Goguryeo, Pyongyang pentru a se întâlni cu forțele navale Sui care aduceau întăriri și provizii.
Cu toate acestea, Goguryeo a fost capabil să învingă marina Sui, astfel atunci când armatele Sui au ajuns în final în Pyongyang, acestea nu au avut destule provizii pentru un asediu îndelungat. Trupele Sui s-au retras, dar Generalul Eulji Mundeok a condus trupele Goguryeo spre victorie ademenind soldații Sui într-o ambuscadă în afara Pyongyang-ului. În Bătălia de la râul Salsu, soldații Goguryeo au eliberat apa dintr-un baraj, acest lucru sfărâmând armata Sui și tăindu-le calea de scăpare. Din cei 305,000 soldați inițiali ai celor 9 divizii se spune ca doar 2700 au mai ajuns în Sui.
Campaniile din 613 și 614 au eșuat după lansare—campania din 613 s-a terminat când generalul Yang Xuangan din Sui s-a răsculat împotriva Împăratului Yang al Sui, în timp ce campania din 614 s-a încheiat după ce Goguryeo s-a predat și l-a înapoiat pe Husi Zheng(斛斯政),un general dezertor din Sui care a fugit în Goguryeo, Împăratul Yang executându-l mai târziu. Împăratul Yang a planificat un alt atac asupra Goguryeo în 615, dar datorită problemelor interne din Sui, nu a fost niciodată capabil să-l pornească. Sui a fost slăbit ca urmare a răscoalelor împotriva dominației Împăratului Yang și încercărilor eșuate ale lui Yang de a cuceri Goguryeo. Ei nu ar fi putut ataca în continuare, deoarece soldații din inima Sui nu i-ar mai fi oferit sprijin.
Războaiele au sărăcit trezoreria națională a Sui și după revolte și lupte politice, dinastia Sui s-a destrămat în 618. Cu toate acestea, războaiele au slăbit de asemenea forța Goguryeo, iar puterea sa a scazut.
Războiul Goguryeo-Tang și alianța Silla-Tang
În timpul iernii anului 642, Regele Yeongnyu era reticent în privința generalului Yeon Gaesomun și a uneltit cu alți oficiali de-ai lui pentru a-l ucide pe Yeon. Atunci când Yeon a primit vestea, a început o lovitură de stat și l-a ucis pe rege și pe oficialii de rang înalt.El l-a declarat pe nepotul regelui Yeongnyu, Go Jang ca rege, în timp ce a preluat puterea pentru el însuși cu titlul de Dae Mangniji(대막리지, 大 莫 离 支, Generalisim). El a crescut tensiunile dintre Tang și Goguryeo, astfel Yeon a adoptat o poziție din ce în ce mai ostilă față de Tang. Atunci când Împăratul Taizong al Tang a primit vestea, au existat sugestii ca un atac să fie lansat împotriva Goguryeo, sugestii pe care împăratul Taizong le-a refuzat inițial.
Prin vara anului 645, Goguryeo a fost atacat de armata chineză din Tang care a fost condusa personal de Taizong. Forțele Tang au capturat Yodong (辽东, astăzi Liaoyang, Liaoning), indreptandu-se capitala Goguryeo, Pyongyang, au capturat un număr de cetăți Goguryeo și au pus apoi sub asediu Ansi (安 市, astăzi Anshan, Liaoning). Cu toate acestea, apărarea destoinică pusă de comandantul din Ansi(al cărui nume este controversat, dar în mod tradițional este considerat a fi Yang Manchun) a oprit forțele Tang și, în toamna târzie, cu iarna apropiindu-se cu repeziciune și cu produsele pe terminate, împăratul Taizong s-a retras. Campania nu a avut succes pentru China Tang, datorită faptului că nu a putut captura fortăreața Ansi după un asediu îndelungat. După moartea lui Taizong în 649, armatele Tang au fost din nou trimise să cucerească Goguryeo în 661 și 662, dar nu au putut depăși cu succes apărarea condusă de Yeon Gaesomun și nu au fost în măsură să cucerească Goguryeo, deși atacurile Tang au cauzat pierderi substanțiale.
VA URMA
http://en.wikipedia.org/
Mai multe poze
aici
Goguryeo – până în 390
Goguryeo – 390-591
Perioada01.11.2013 – 17.11.2013Încă de la începuturile sale, în 2009, Festivalul anual al Felinarelor din Seul a reușit să pună remarcabile felinare pe celebrul Bulevard Cheonggyecheon, in centrul orasului Seul. În timpul perioadei festivalului, sute de felinare, fiecare cu un design unic si o poveste, vor fi aprinse pe Cheonggyecheon Stream. Vizitatorii pot vedea felinare realizate de artiști internaționali, precum și cetățenii locali.Anul acesta tematica este regatul Baekje.In anul 18 î.Hr. , regele Onjo alege capitala noii sale tari după ce a ajuns în partea de sus a muntelui Bukahak ( acum Bukhansan ), visand la o istorie plina de culoare pentru noua sa țară ... Acesta este începutul istorie regatului Baekje demn de 700 de ani, construit pe terenul fertil Hanseong – castelul Pungnaptoseong - întins de-a lungul râului Han . Un total de 31 de regi ai Baekje au luptat pentru revigorarea imperiului, avansand cu armata spre Pyeongyang, capitala Goguryeo, aratand splendoarea regatului Baekje . Între timp , ei au luptat cu disperare până la sfârșitul regatului Baekje în bătălia de la Hwangsanbeol , luptand impotriva Forțelor Aliate din Silla și dinastia Dang , Baekje a supraviețuit unui război aprig, a mutat capitala de doua ori pentru a cladi o țară sofisticata , eleganta și avansata cultural . Cultura țării ilustreaza aspecte ale unui imperiu oceanic mare ce explorareaza Drumul Mătăsii pe mare în întreaga China și Japonia , ajungând in Asia de Sud -Est . Marea cultura de Baekje , care a mers mai departe secole a făcut viața oamenilor care trăiesc în Baekje sa fie creativa și abundenta . Povestea din Baekje este lăsata ca o poveste misterioasa si frumoasa .De la vechiul regat Baekje la Joseon , și apoi la Republica Coreea , Seul este capitala istorică a penisulei coreene .Sursa text: http://www.visitseoul.net/Sursa photo: Korea Tourism Organization
Mai multe poze
aici
.jpg)
